Primul mic business al copilului: venit, cost, profit

Primul mic business al copilului poate fi o tarabă cu limonadă în fața casei, o serie de felicitări făcute acasă sau un stand de cărți citite la un târg de cartier. Dincolo de banii câștigați, activitatea îl învață trei noțiuni pe care le folosesc și adulții: venitul, costul și profitul. Un proiect mic, cu o sumă modestă în joc, este un laborator bun pentru idei care altfel par abstracte.

Un astfel de proiect nu cere să transformi copilul într-un mic om de afaceri. Cere doar un plan simplu, un adult care supraveghează și bucuria de a face ceva pentru alții. Mai jos găsești pașii, un exemplu de calcul, ideile potrivite pe vârste și limitele pe care e bine să le respecți.

Ce învață copilul dintr-un mic business

Dintr-un mic business, copilul învață că banii intră după ce a muncit și a cheltuit pentru materiale, iar ce rămâne la final este profitul. Aceste trei noțiuni sunt baza oricărei activități economice, de la tarabă la firmă.

• Venitul este suma totală încasată din vânzări.
• Costul este suma cheltuită pentru materiale, ambalaje, ingrediente sau transport.
• Profitul este diferența dintre venit și cost; dacă este negativ, activitatea a pierdut bani.

Pentru un copil, diferența dintre „am încasat o sumă” și „am rămas cu o sumă” este adesea o surpriză. Așa înțelege de ce prețul nu poate fi doar „cât vreau eu” și de ce un produs nu poate costa cât materialele. Poți lega ideea de ce a învățat în articolul despre adolescent și primii bani câștigați, unde se discută și implicațiile muncii pentru bani.

Ce activități sunt potrivite pe vârste

Activitatea potrivită depinde de vârsta copilului, de abilitățile lui și de timpul disponibil. Cu cât e mai mic, cu atât mai simplu și mai scurt trebuie să fie proiectul.

Alege activități legate de ce îi place. Un copil pasionat de desen va merge mai departe cu felicitări; unul care iubește cărțile poate organiza un schimb. Evită proiectele care implică produse alimentare complexe, unelte periculoase sau bani online fără control, fiindcă nu sunt potrivite pentru primele încercări.

Atenție: Un proiect ocazional al unui copil nu este același lucru cu o activitate economică obișnuită. Dacă ideea se transformă în ceva regulat, cu sume mari, informează-te despre regulile aplicabile și discută cu un specialist.

Cum calculezi costurile și stabilești prețul

Calculul începe cu lista a tot ce cheltuiești, iar prețul se stabilește astfel încât să acopere costul și să lase un mic profit. Copilul poate face socoteala pe hârtie, cu ajutorul tău.

Exemplu fără sume reale: pentru o tarabă cu limonadă, notezi costul lămâilor, al zahărului, al paharelor și al unei foi pentru afiș. Împărțiți costul la numărul de pahare pe care vă așteptați să le vindeți și obțineți costul unui pahar. Prețul de vânzare trebuie să fie mai mare decât acest cost, altfel taraba pierde bani.

Pașii practici

1. Alege produsul și scrie ce materiale trebuie.
2. Calculează costul total și costul pe bucată.
3. Stabilește prețul de vânzare, rotunjit la o sumă ușor de plătit și de dat rest.
4. Estimează câte bucăți vei vinde și cât ai putea câștiga.
5. Vinde, notează încasările și compară cu estimarea.

Acesta este momentul în care copilul înțelege „de ce” al calculelor. Dacă a ales un preț prea mic și a pierdut, nu e un eșec, ci o informație pentru următoarea încercare. Pentru idei de jocuri care exersează astfel de socoteli, vezi jocurile care îi învață pe copii despre bani.

Ce faci cu banii câștigați

Banii câștigați de copil din proiect sunt ai lui, iar împărțirea lor este încă o ocazie de învățare. O formulă obișnuită este: o parte pentru reinvestit în materiale, una pentru economii și una pentru cheltuit. Prima parte îl obișnuiește să gândească în cicluri, nu doar în încasări.

Dacă proiectul a fost făcut cu bani de la părinți, de exemplu pentru materiale, acesta este momentul să-i returneze, ca într-un mic împrumut. Astfel simte că activitatea a pornit cu un cost. Partea de economii poate merge către un obiectiv; modul de planificare e explicat în articolul despre obiectivele financiare ale familiei. Iar cea de reinvestit funcționează ca prima întâlnire cu ideea de capital. Pentru ce se întâmplă mai târziu, în adulți, poți arunca o privire la articolul despre pensia pentru PFA și liber-profesioniști, unde se vede că munca pe cont propriu are propriile reguli.

Dacă pierde bani

Se poate întâmpla ca proiectul să iasă în pierdere. Spune-i că și firmele reale pierd uneori și că important este ce schimbă data viitoare. Poți adapta prețul, produsul sau locul. Acceptarea pierderii fără drame este una dintre cele mai valoroase lecții, mai ales dacă ai grijă să nu fie vorba de o sumă mare.

Siguranța și limitele unui proiect pentru copii

Siguranța vine înaintea profitului: adultul supraveghează, copilul nu vinde în locuri nesigure și nu primește bani de la persoane necunoscute fără prezența unui părinte. Dacă proiectul are loc în afara casei, verifică regulile locale, mai ales dacă vinzi pe domeniul public.

Alte limite utile:

• timpul pentru școală și joacă rămâne prioritar;
• nu se promit produse pe care copilul nu le poate livra;
• datele personale nu se publică online;
• tranzacțiile online se fac doar prin adult.

Un proiect mic și bine ales rămâne amintire plăcută, nu povară. Pentru perspectiva de ansamblu pe vârste, ghidul principal este educația financiară în familie, iar pentru rolul banilor primiți și cheltuiți, banii de buzunar.