Servicii sociale și prestații sociale: care e diferența

Serviciile sociale și prestațiile sociale sunt cele două mari forme prin care statul îi sprijină pe cei aflați în nevoie, dar funcționează diferit. Prestațiile sunt sume de bani, de exemplu o alocație sau un ajutor de încălzire. Serviciile sunt activități de sprijin, cum ar fi îngrijirea unui vârstnic la domiciliu, un loc într-un centru de zi sau consilierea unei familii.

Mulți oameni caută doar bani și nu află că ar putea primi și servicii care valorează, în practică, mai mult: un asistent personal, o masă caldă, transport adaptat sau acces la un centru de recuperare. Mai jos vezi diferențele, cine oferă fiecare formă de sprijin, cum se face evaluarea nevoilor și cum le combini.

Ce sunt prestațiile sociale și ce sunt serviciile sociale?

Prestațiile sociale sunt sume de bani acordate pe baza unor condiții legale, iar serviciile sociale sunt activități prin care o persoană sau o familie primește sprijin direct, adaptat nevoilor ei. Primele ajută la acoperirea unor cheltuieli, iar celelalte ajută la depășirea unei dificultăți.

O persoană poate primi simultan și prestații, și servicii. De exemplu, un vârstnic cu pensie mică poate primi ajutor de încălzire și îngrijire la domiciliu. Prezentarea ajutoarelor bănești, ca ansamblu, este în Beneficiile sociale în România: ghid complet al ajutoarelor.

Cine oferă serviciile sociale?

Serviciile sociale sunt oferite de serviciile publice de asistență socială din primării, de direcțiile județene de asistență socială și protecția copilului (DGASPC) și de furnizori privați sau organizații neguvernamentale acreditate. Fiecare nivel se ocupă de anumite tipuri de nevoi.

La nivel local, primăria sau serviciul de asistență socială evaluează situația, oferă consiliere și, uneori, servicii de bază, cum ar fi îngrijirea la domiciliu. DGASPC administrează servicii mai complexe: centre rezidențiale, servicii pentru persoane cu dizabilități sau pentru copii aflați în dificultate. Furnizorii privați completează oferta și pot primi finanțare publică prin contracte.

Pentru alegerea unui furnizor, verifică dacă este acreditat și întreabă ce costuri apar pentru beneficiar. Unele servicii sunt gratuite, altele cer o contribuție în funcție de venit.

Ce exemple concrete de servicii sociale există?

Exemplele frecvente sunt îngrijirea la domiciliu pentru vârstnici, centrele de zi pentru copii sau adulți, asistența personală pentru persoane cu handicap, cantinele sociale și consilierea familială. Disponibilitatea lor variază mult de la o localitate la alta.

• Îngrijire la domiciliu: ajutor cu igiena, cu mesele, cu cumpărăturile și cu medicamentele, pentru persoane care nu se pot descurca singure.
• Centre de zi: locuri unde copiii sau adulții petrec o parte din zi, cu activități, masă și supraveghere.
• Asistență personală: persoană angajată să îngrijească un adult cu handicap grav, sau un asistent personal profesionist.
• Cantine sociale: mese calde pentru persoane cu venituri mici.
• Consiliere: sprijin pentru familii în criză, pentru victime ale violenței sau pentru persoane cu dependențe.

Dacă ai în familie o persoană cu dizabilități, citește și Persoanele cu dizabilități: ce beneficii sociale există, unde vezi și drepturile bănești care însoțesc serviciile.

Cum ceri evaluarea nevoilor?

Pentru servicii, primul pas este o evaluare a nevoilor, făcută de un asistent social, după o cerere depusă la primărie sau la DGASPC. Evaluarea stabilește ce sprijin ți se potrivește și într-o ordine de prioritate, pentru că resursele sunt limitate.

Pașii generali:

1. depui o cerere la serviciul de asistență socială, explicând situația;
2. asistentul social programează o vizită la domiciliu;
3. se întocmește un raport de evaluare, cu nevoile identificate;
4. se propune un plan de servicii sau o trimitere către un furnizor;
5. se semnează un contract sau o decizie de acordare.

Vizita este asemănătoare anchetei sociale pentru ajutoare bănești, pe care o prezintă Ancheta socială: ce verifică asistentul social la domiciliu. Diferența: aici se urmărește mai ales nevoia de sprijin, nu doar venitul. Ia la întâlnire documente medicale, dovezi de venit și numele persoanelor care te ajută deja.

Sfat: dacă soliciți servicii pentru un părinte vârstnic, implică și persoana respectivă în discuție. Acordul ei, când este în stare să-l dea, face procedura mai simplă și planul mai realist.

Cum se leagă serviciile de costurile îngrijirii?

Serviciile pot fi gratuite, subvenționate sau contra cost, iar contribuția beneficiarului se stabilește, de regulă, în funcție de venituri și de tipul serviciului. Un serviciu public subvenționat costă mai puțin decât unul privat, dar poate avea liste de așteptare.

Pentru familiile care îngrijesc un părinte vârstnic, costurile pot deveni o povară pe termen lung. Un tablou al cheltuielilor și al formelor de sprijin există în Îngrijirea părinților vârstnici: costuri și forme de sprijin. Iar dacă părintele primește și o pensie, vezi cum se leagă drepturile în Pensia de stat: ghid complet al sistemului public de pensii.

Merită să compari variantele: îngrijire la domiciliu cu program redus, centru de zi sau, la nevoie, centru rezidențial. Cea mai bună soluție nu este cea mai scumpă, ci cea care răspunde nevoilor reale ale persoanei.

Ce faci când nu găsești servicii în localitatea ta?

În localitățile mici, serviciile sunt adesea puține, iar oferta se completează prin cooperarea între primării, prin servicii mobile sau prin organizații. Întreabă la primărie dacă există un acord cu o localitate vecină sau cu un furnizor care se deplasează.

Dacă nu găsești nimic, cere un răspuns scris. Un refuz documentat te ajută să te adresezi DGASPC sau să faci o sesizare. Iar dacă nevoia este urgentă, de exemplu o persoană rămasă singură după o boală, apelează la Ajutoarele de urgență de la primărie: când se acordă.

Pregătește totodată un plan familial: cine ajută, cu ce, în ce zile. Serviciile publice completează sprijinul familiei, nu îl înlocuiesc, iar o rețea mică de rude și vecini face diferența.