Dacă ai lucrat o parte din carieră în străinătate, anii respectivi nu se pierd, cu condiția să fi fost asigurat legal acolo. În Uniunea Europeană și în statele cu care România are acorduri, perioadele de asigurare din toate țările se adună pentru a stabili dacă ai dreptul la pensie, iar fiecare stat îți plătește o pensie pentru anii lucrați pe teritoriul lui. Nu primești o singură pensie „mutată” în România, ci mai multe pensii parțiale.
Ghidul explică regulile de coordonare, cum se calculează fiecare pensie, de ce poți primi sumele la vârste diferite și cum depui cererea. Este un domeniu tehnic, cu reguli europene și acorduri bilaterale; informațiile de mai jos sunt generale, iar pentru cazul tău concret răspunsul îl dau casa teritorială de pensii și instituțiile de pensii din statele în care ai lucrat.
Principiul de bază: perioadele de asigurare nu se pierd
Regula centrală în UE este totalizarea perioadelor: fiecare stat ia în considerare, la verificarea dreptului la pensie, și perioadele de asigurare realizate în celelalte state membre. Astfel, cineva cu 10 ani în România și 10 ani în Italia nu este tratat ca având doar 10 ani în fiecare țară.
Cadrul legal este dat de Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și de regulamentul lui de aplicare, Regulamentul (CE) nr. 987/2009. Ele nu creează un sistem european de pensii și nu uniformizează regulile naționale: fiecare stat își păstrează legea, vârsta de pensionare și formula de calcul. Regulamentele doar coordonează sistemele, ca să nu fii dezavantajat pentru că te-ai mutat.
Alte principii importante:
- egalitatea de tratament: lucrătorul dintr-un alt stat membru are aceleași drepturi ca resortisanții acelui stat;
- o singură legislație aplicabilă la un moment dat: plătești contribuții, de regulă, în țara în care lucrezi;
- exportul prestațiilor: pensia dintr-un stat membru se plătește și dacă locuiești în alt stat membru.
Unde se aplică regulile de coordonare
Regulile depind de țara în care ai lucrat: UE, Spațiul Economic European și Elveția aplică regulamentele europene, Regatul Unit are reguli proprii după ieșirea din UE, iar pentru alte state contează dacă există un acord bilateral cu România.
| Unde ai lucrat | Ce reguli se aplică | Ce înseamnă pentru tine |
|---|---|---|
| Un stat membru UE | Regulamentele 883/2004 și 987/2009 | totalizare, plata pensiei de către fiecare stat, export în UE |
| Norvegia, Islanda, Liechtenstein | aceleași regulamente, prin Acordul privind SEE | reguli similare cu cele din UE |
| Elveția | aceleași regulamente, prin acordul UE–Elveția | reguli similare cu cele din UE |
| Regatul Unit | acordul de retragere și acordul comercial și de cooperare UE–Regatul Unit | depinde de perioada în care ai lucrat; verifică situația ta |
| Un stat cu acord bilateral | acordul bilateral respectiv | totalizarea și plata depind de textul acordului |
| Un stat fără acord | doar legea statului respectiv | perioadele nu se adună automat cu cele din România |
Lista actualizată a acordurilor bilaterale în domeniul securității sociale se găsește pe site-ul Casei Naționale de Pensii Publice. Nu presupune că un acord există doar pentru că alți români au lucrat în acea țară; verifică.
Cum se calculează pensia când ai lucrat în mai multe țări
Fiecare stat în care ai fost asigurat face un calcul separat și îți plătește partea lui. În UE, instituția fiecărui stat compară două calcule și îți acordă suma mai mare.
Cele două calcule din UE
- Calculul național (independent): statul calculează pensia doar pe baza perioadelor realizate la el, dacă legea lui îți dă drept la pensie fără totalizare.
- Calculul pro rata: statul calculează o pensie teoretică, ca și cum toate perioadele tale din toate statele ar fi fost realizate la el, apoi îți plătește doar proporția corespunzătoare anilor lucrați efectiv acolo.
Un exemplu simplificat
Ai lucrat 20 de ani în România și 15 ani în Germania, în total 35 de ani.
- România verifică dreptul la pensie luând în calcul toți cei 35 de ani, apoi plătește partea corespunzătoare celor 20 de ani realizați aici, după regulile românești.
- Germania face același lucru pentru cei 15 ani, după regulile germane.
- Primești două pensii, de la două instituții, fiecare calculată după legea proprie.
Important: Perioadele foarte scurte de asigurare într-un stat (sub un an, în general) pot să nu fie plătite de acel stat, dacă legea lui nu dă drept la pensie pentru ele; în acest caz, ele sunt luate în calcul de celelalte state. Verifică situația cu instituțiile implicate.
Felul în care România transformă anii tăi în puncte este explicat în Calculul pensiei de stat: cum se formează punctajul.
Vârsta de pensionare diferă de la o țară la alta
Fiecare stat plătește pensia la vârsta de pensionare stabilită de legea lui, nu la vârsta din România. De aceea, poți primi o parte din pensie mai devreme și alta mai târziu.
| Situație | Ce se întâmplă |
|---|---|
| Statul A are vârsta de pensionare mai mică decât România | primești mai întâi pensia din statul A, iar pensia românească mai târziu |
| România are vârsta mai mică | primești întâi pensia românească, cealaltă la vârsta din celălalt stat |
| Un stat acordă pensie anticipată în condiții proprii | o poți cere acolo, separat, după regulile lui |
Vârsta din România și reducerile posibile sunt explicate în Vârsta standard de pensionare: cum se stabilește pentru tine. Când îți planifici bugetul, ține cont că veniturile pot crește în trepte, pe măsură ce intră fiecare pensie în plată.
Cum depui cererea de pensie
În UE, depui o singură cerere, de regulă la instituția de pensii din țara în care locuiești, iar aceasta inițiază procedura cu toate statele în care ai lucrat. Dacă nu ai lucrat niciodată în țara de rezidență, cererea se depune, de obicei, la instituția din ultima țară în care ai lucrat.
Pașii, pentru cine locuiește în România
- Depui cererea de pensie la casa teritorială de pensii de la domiciliu, menționând toate statele în care ai lucrat.
- Atașezi actele pentru perioadele din România și orice dovezi ai pentru perioadele din străinătate: contracte, fluturași, extrase de asigurare, numere de asigurare socială străine.
- Casa de pensii transmite informațiile instituțiilor din celelalte state, prin schimbul electronic de date.
- Fiecare stat își analizează partea și emite propria decizie.
- Primești, la final, un document-rezumat al deciziilor tuturor statelor.
Pentru actele din România, folosește lista din Dosarul de pensionare: actele necesare și unde se depune.
Sfat: Notează, cât încă lucrezi în străinătate, numărul tău de asigurare socială din acel stat, numele instituției de pensii și perioadele exacte. Păstrează contractele și extrasele anuale de asigurare; după ani de zile, ele sunt greu de reconstituit.
Dacă locuiești în străinătate
Cine trăiește în alt stat membru și are perioade în România depune cererea în statul de rezidență, care contactează casa de pensii din România. Corespondența poate dura, pentru că fiecare instituție are propriile termene.
Documentele portabile utile
În relațiile dintre instituțiile din UE se folosesc documente portabile, emise la cererea ta, care atestă situația ta într-un anumit stat. Câteva sunt relevante pentru pensie și pentru perioada de lucru în străinătate.
- A1: atestă legislația de securitate socială aplicabilă, de exemplu în cazul lucrătorilor detașați, care rămân asigurați în România deși lucrează temporar în alt stat;
- P1: rezumatul deciziilor de pensie emise de statele în care ai lucrat, util pentru a verifica dacă toate perioadele au fost luate în calcul;
- S1: permite înscrierea la asigurarea de sănătate în țara de rezidență, pentru pensionarii care primesc pensie din alt stat;
- U1: atestă perioadele de asigurare relevante pentru indemnizația de șomaj.
Dacă primești documentul P1 și observi că lipsesc perioade, ai dreptul să ceri revizuirea deciziilor, în termenele stabilite de legislația fiecărui stat.
Asigurarea de sănătate și impozitarea pensiilor din străinătate
Pensionarul cu pensii din mai multe state are, de regulă, o singură asigurare de sănătate, stabilită după regulile de coordonare, și poate avea obligații fiscale în una sau mai multe țări. Ambele aspecte trebuie clarificate înainte de pensionare.
- Sănătatea: regulile europene stabilesc ce stat suportă costurile asistenței medicale, în funcție de pensiile primite și de rezidență; pentru România, informațiile se obțin de la CNAS și de la casa de asigurări de sănătate.
- Impozitul: tratamentul fiscal al pensiilor din străinătate depinde de convențiile de evitare a dublei impuneri și de legislația fiscală în vigoare; pentru situația ta, consultă ANAF sau un consultant fiscal autorizat.
- Plata: pensiile străine se plătesc, de regulă, în contul bancar indicat; verifică eventualele comisioane de transfer.
Situații frecvente și capcane
Câteva situații apar des la românii care au lucrat în străinătate și merită cunoscute din timp.
- Munca fără forme legale: perioada nu apare în nicio evidență și nu poate fi totalizată.
- Detașarea: dacă ai fost detașat de un angajator din România, cu document A1, ai rămas asigurat în România; perioada apare la casa de pensii din țară.
- Lucrul în state fără acord: perioadele nu se adună cu cele din România; poți primi pensie de acolo doar dacă îndeplinești singur condițiile acelui stat.
- Golurile de la întoarcere: dacă revii în România și nu lucrezi, poți completa stagiul prin contribuție voluntară la pensie.
- Activitatea independentă în străinătate: se aplică aceleași reguli de coordonare, dacă ai fost asigurat legal; pentru activitatea din țară, vezi Pensia pentru PFA și liber-profesioniști: ce trebuie să știi.
Pilonul II din România se alimentează doar din contribuțiile plătite în țară; anii din străinătate nu adaugă bani în contul tău de Pilon II. Pentru o estimare a veniturilor totale la pensie, folosește metoda din Estimarea pensiei viitoare: cum îți faci un calcul orientativ.
Ce merită reținut despre pensia pentru munca din străinătate
Anii lucrați legal în UE, SEE, Elveția sau în state cu acord bilateral se adună pentru deschiderea dreptului la pensie, iar fiecare stat plătește partea corespunzătoare perioadei lucrate la el, după legea și la vârsta lui de pensionare. Cererea se depune, de regulă, într-un singur loc, în țara de rezidență. Detaliile sunt tehnice și diferă de la un stat la altul, așa că păstrează actele din fiecare țară și cere informații oficiale. Imaginea de ansamblu a sistemului românesc o găsești în ghidul despre pensia de stat, iar dovedirea perioadelor din țară în Stagiul de cotizare: minim, complet și cum se dovedește.
Pe scurt:
- perioadele de asigurare din UE se totalizează;
- primești mai multe pensii parțiale, nu una singură;
- fiecare stat aplică propria vârstă de pensionare;
- o singură cerere, de regulă în țara de rezidență;
- munca nedeclarată din străinătate nu contează nicăieri.
Întrebări frecvente
Pot transfera în România contribuțiile plătite în alt stat?
Nu, contribuțiile nu se transferă. Fiecare stat păstrează perioadele realizate la el și îți plătește, la vârsta lui de pensionare, pensia corespunzătoare.
Unde depun cererea dacă locuiesc în România și am lucrat în Spania?
La casa teritorială de pensii de la domiciliu, care transmite cererea instituției din Spania. Fiecare stat va emite apoi propria decizie.
Primesc pensia din străinătate în România?
Da, pensiile din statele UE se pot plăti și dacă locuiești în România. Pentru statele din afara UE, depinde de acordul bilateral sau de legea acelui stat.
Contează anii lucrați în Regatul Unit?
Depinde de perioada în care ai lucrat acolo și de acordurile încheiate după ieșirea Regatului Unit din UE. Verifică situația cu casa de pensii și cu instituția britanică de pensii.
Ce fac dacă un stat nu mi-a luat în calcul toți anii?
Ceri revizuirea deciziei acelui stat, cu dovezile perioadelor lipsă, în termenele lui. Documentul P1 te ajută să vezi rapid ce perioade a reținut fiecare stat.
